Prima întâlnire pe care am avut-o cu Mimi a fost la prima mea vizită în Chișînău, când, seducător, ne-a făcut să vedem la vie en roșé și ne-a lăsat apoi suspinând: vrând să-l luăm cu noi în patria-mama, am constatat că nu era tocmai ușor de găsit prin vinoteci. Întâmplarea a făcut însă că la scurt timp să revin în Moldova și, de dată asta, să ajung chiar pe pământurile unde se produce roșé-ul care mă fermecase dată trecută. Pe o zi dogoritoare că cea în care am ajuns la Bulboacă, în apropiere de Chișînău, o vizită la Castel nu putea fi decât o idee bună. Pe măsură ce am început să-i descoperim poveștile însă, vizită s-a transformat că vinul vechi: din ‘bună’ în ‘din ce în ce mai bună’, pentru că la final să ne surprindă cu o masă că-n povești. Dar până acolo, trebuie să începem cu o altă poveste: cea a lui Constantin Mimi.
CONSTANTIN MIMI: BLAZON, PASIUNE ȘI ȘTIINȚă DE A FACE VIN
Ultimul Guvernator al Basarabiei, Constantin Mimi s-a pregătit la nivel înalt pentru o carieră de jurist, dar Bacchus i-a stârnit o lungă și mistuitoare pasiune pentru vită-de-vie, pe care a început să o cultive în 1893, pe moșia moștenită de la părințîi săi greci. Nu s-a mulțumit doar cu atât. A plecat în Franța, la Montpellier, să învețe metodologia cultivării viței-de-vie și să deprindă metodele franceze de producere a vinului. Apoi, cu știință în minte, s-a întors în inima podgoriei sale de la Bulboacă, unde a început să aplice tot ceea ce a învățat. Și nu doar aici, ci peste tot în Moldova, ori de câte ori a avut ocazia să o facă, prin funcțiile pe care le-a deținut.
În 1901, Constantin Mimi a început să ridice Castelul care se află azi la Bulboacă. Peste el au trecut 115 ani plini, în care istoria a luat multe întorsături, dar dragostea lui Mimi pentru vită-de-vie a rămas neclintită. Lui îi datorează Moldova, spre exemplu, soiul Aligote, un soi foarte productiv și rezistent pe care Mimi l-a adus din Franța în Basarabia. Dar, poate și mai important, Moldova îi datorează lui Mimi faptul că încă mai produce vin și astăzi: într-o zi, mânată de ideea că Basarabia nu e capabilă să producă decât porumb, conducerea Imperiului Rus decide să dea un decret prin care să fie distruse toate viile de acolo.
Soarta face însă că la un concurs de vinuri organizat chiar de ruși, să iasă câștigătoare chiar vinurile basarabene produse de Mimi – istoria a vrut altceva decât dominația. Pentru Mimi era doar începutul, urmând să se afirme din ce în ce mai mult pe plan mondial – în 1911, la Torino, câștigă medalia de aur într-o competiție în care au concurat vinuri din toată Europa.
VINURILE MIMI, AZI: POVESTEA MERGE MAI DEPARTE
Odată cu pasiunea, a înflorit și carieră. Mimi a ajuns mai întâi Guvernator al Basarabiei, apoi s-a mutat cu totul la București, că Director al Băncii Naționale Române. Cea mai importantă moștenire a să rămâne însă Castelul de la Bulboacă, alături de știință de a crește vită-de-vie și de a produce vin, ambele influențate profund de studiile pe care Mimi le-a efectuat în Franța.
Astăzi, povestea lui Mimi merge mai departe printr-un proiect ambițios care își propune să păstreze spiritul inovator al Guvernatorului și să transforme Castelul de la Bulboacă într-un wine resort spectaculos, ce urmează să ofere cazare, gastronomie de nivel înalt, wine spa, un spațiu impresionant pentru evenimente, toate pe lângă incursiunea în cramă lui Mimi, care adăpostește încă vinuri de la 1933!
Din 2010, fabrică a trecut printr-un amplu proces de modernizare, iar din 2011, a început și restaurarea castelului. O bună parte din el se află încă în renovare la sosirea noastră acolo, lucru care nu a împiedicat-o însă pe Cristina Frolov, Director al casei Mimi și reprezentanta familiei care deține astăzi castelul, să ne primească și să ne ghideze personal într-un tur surprinzător prin încăperile și istoria castelului.
Și atât de frumos ne-a povestit, că nu ne mai lăsăm duși de acolo. Castelul e un loc care mi se potrivește, am constatat. Vinul, și mai și. Cât despre camera arhaică și idilică în care a fost pregătită degustarea, ea mi-a hrănit pe loc sufletul de scriitor cu o mie de povești posibile. Într-un final însă, noblesse oblige, a trebuit să mă rup de castel și să mă duc să fiu prințesă în lanurile de levănțică. Nu înainte de a mă agață, cu aceeași elegantă, de 4 sticle diferite de Mimi, maximum admis de vama din Albița.
MAGIA VINURILOR MIMI, CÂNTATĂ DUPĂ NOTE DIFERITE
Degustarea de la Castel a urmat tiparul unei povești: a început diafan cu o Fetească Albă plină de prospețime, cu note de piersici și pere, a continuat cu roșé-ul Cabernet Sauvignon de care mă îndrăgostisem în prima călătorie și s-a încheiat triumfal cu blazonul locului, maturul Roșu de Bulboacă, un cupaj de Cabernet Sauvignon și Merlot. Pe lângă vinurile din cadrul degustării, eu am mai adus acasă din magazinul aferent castelului și un Mimi Pinot Gris, pe care l-am ales la recomandarea Cristinei – m-aș fi oprit și la un Mimi Chardonnay, însă depășeam deja limita legală de 4 sticle, iar vameșîi de la Albița nu sunt foarte prietenoși.
Vinurile Mimi nu sunt încă disponibile pe piață din România, dar sper că nu va dura foarte mult până când vor pătrunde și la noi, pentru că toate cele degustate de mine au fost fermecătoare, cu precădere primele două. Roșé-ul de Mimi, sofisticat și rafinat, dar în același timp echilibrat și surprinzător, lăsându-te de fiecare dată să tânjești după mai mult, mi se pare expresia cea mai fericită pentru povestea lui Constantin Mimi și a Castelului de la Bulboacă. Pe care aștept cu mare interes să-l revăd în toamna, transformat într-un adevărat univers al elixirului magic: la Mimi, vinul rămâne mereu nobil, mereu la el acasă.
Comments