Cu usturoiul negru m-am întâlnit prima oară acum câțiva ani, când l-am abordat mai mult din curiozitate decât de nevoie. A fost de bun augur însă, pentru că s-a dovedit a fi dragoste la prima degustare, iar usturoiul negru și-a câștigat rapid locul pe lista ingredientelor mele preferate. Nu lucrez atât de des cu el, este unul dintre acele ingrediente speciale pe care le folosesc doar din când în când ca să aduc acel **magic touch** într-o rețetă. Pentru mine, usturoiul negru înseamnă subtilitate și eleganță desăvârșită. Umami, ar spune unii. Iar eu nu am cum să-i contrazic.
TOTUȘI… CE ESTE USTUROIUL NEGRU?
Inițial, am crezut că este o altă specie de usturoi. Dar, de fapt, am aflat la o mică cercetare că nu e vorba decât despre același bătrân usturoi pe care îl cunoaștem cu toții, dar într-o formulă cu totul inedită: fermentat timp de o lună de zile într-un vas de lut, în condiții controlate de temperatură și umiditate. În mod surprinzător, în urma acestui procedeu, usturoiul obișnuit își pierde mirosul deranjant și gustul înțepător și transformă cățeii astfel înnegriți într-un adevărat depozitar de sănătate: usturoiul negru conține de zece ori mai mulți antioxidanți decât usturoiul obișnuit, contribuie la reducerea colesterolului rău și reduce riscul apariției unor tipuri de cancer.
ȘI CE GUST ARE?
Însă, după cum mă știți, o mie de proprietăți și beneficii pentru sănătate nu m-ar convinge dacă Maria Sa, Gustul, nu s-ar ridica la standardele mele de extaz culinar. Și s-a ridicat! Moale, delicat, ușor dulceag, amintind de usturoiul confiat, usturoiul negru nu doar că poate înnobila orice preparat, dar, mai mult decât atât, poate fi consumat și ca atare, pe o bruschetta, în diferite combinații cu alte ingrediente.
Atenție însă, nu este recomandat ca armă împotriva vampirilor, căci se va dovedi a fi complet inutil: usturoiul negru nu are nici gustul iute, nici mirosul neplăcut cu care ne-a obișnuit usturoiul alb, chiar dacă la exterior arată fix la fel.
Comments