I se spune Cetatea Eternă și are 2777 de ani.
Iar atunci când vorbim de călătorii, se spune că toate drumurile duc la Roma. Drumurile mele m-au adus la Roma pentru a treia oară anul acesta chiar acum, la început de octombrie, înainte de a mă îndrepta către Coasta Amalfi. Și, ca de fiecare dată când vizitez Roma, și acum am făcut-o cu gândul la imaginile imaculate din ‘La Grande Bellezza’, filmul lui Sorrentino, poate cel mai frumoasă odă cinematografică închinată Romei. Dar apoi mi s-a părut nedrept și m-am gândit imediat la Fellini și La Dolce Vita, la Audrey Hepburn și la Vacanze Romane, doar pentru ca, la final, cu picioarele extenuate de toate pietricelele străzilor călcate în lungile plimbări, să declar, asemenea lui Woody Allen: “To Rome, With Love”.
În Roma am descoperit mai multe Rome, sedimentate senin de-a lungul anilor care au trecut peste ea:
✔️Roma turistică, aceea la care puhoi de turiști vin să-și pună dorințe și să facă poze la Fontana di Trevi.
✔️Roma istorică, impozantă, copleșitoare. Aceea în care privești Colosseumul și te simți mic, aceea în care ajungi la Columna lui Traian și ai senzația că te-ai întors în timp, Roma aceea care te surprinde la colțul unei străzi cu încă un vestigiu, o coloană sau o statuie chiar atunci când credeai ca ai ajuns să o cunoști.
✔️Roma savuroasă, cea care te îmbie cu mirosuri seducătoare, cu trattorii și osterii, cu puntarelle, cacio e pepe șicarbonara, cu pecorino romano și globuri de anghinare, cu tarabe pline de bunătăți și italieni gălăgioși care-și laudă marfa.
✔️Roma aceea romantică, pe care o descoperi dacă te aventurezi pe străduțe lăturalnice, cu flori la ferestre și terase pline de verdeață, cu uși impozante de lemn și mânere groase de fier, cu case îmbrăcate în iederă și biciclete cu coșuri de flori, Roma cu poduri peste Tibru, făcute parcă pentru poezie și cu apusuri aproape cinematice, ireal de frumoase, văzute de sus, de la Vila Borghese, de pe Paseggiata del Pincio.
✔️Roma aceea sacră și pioasă, care se închină la Basilica San Pietro și Roma cea fashionable, care face shootinguri de revistă pe treptele din Piazza di Spagna. Roma care conduce Ferrari și Roma care mănâncă pizza a taglio.
Roma – mixul perfect de gust și bun-gust
E greu să nu-ți placă Roma: cu istoria ei copleșitoare, cu atâtea repere culturale și artistice care fac din ea un muzeu în aer liber, cu o arhitectură care te face să te simți mereu ca-ntr-un film și cu o bucătărie de care nu te mai saturi, Roma este unul dintre acele mari orașe în care bunul gust și gustul cel bun se îmbină în cea mai frumoasă armonie. Să le luăm pe rând.
Roma – reperele mele culturale:
Colosseumul – faimosul amfiteatru antic, construit în secolul I d.Hr., care găzduia lupte de gladiatori (astăzi, parte a Patrimoniului UNESCO)
Vaticanul – cu faimoasa Bazilică San Pietro și cu opere de artă create de Michelangelo, Rafael și Leonardo da Vinci
Pantheonul – un alt templu roman antic, construit în secolul al II-lea.
Fontana di Trevi – exact fântâna în care se scaldă Anita Ekberg în La Dolce Vita (evident, e o scenă de film – nu faceți asta în viața reală!) sau Piazza Navona, cu statuile sale elaborate care pur și simplu te captivează și te fac să te oprești în loc
Villa Borghese – cu Galleria Borghese, care găzduiește lucrări ale artiștilor Bernini, Caravaggio și Rafael și, în apropiere,
Paseggiata del Pincio, promenada de unde poate privi Roma de sus, cu vederi panoramice care te lasă fără respirație – și terasa Pincio, locul din care se poate admira cel mai frumos apus peste Roma, cu vedere către Piazza del Popolo și de unde puteți coborî ușor pe Via Veneto, strada pe care se plimba Marcello Mastroiani în aceeași peliculă felliniană La Dolce Vita.
Roma – ingrediente și preparate specifice:
pecorino romano
guanciale
paste carbonara (cele adevărate, făcute cu pecorino și guanciale, nu cu bacon sau smântână de gătit!)
paste amatriciana (tot cu guanciale, dar cu sos roșu)
anghinare (știați că anghinarea e simbolul Romei?) – de încercat carciofi alla Romana(anghinare în stil roman), deși la fel de savuroară este și carciofi alla giudia (anghinare în stil evreiesc), un alt preparat specific
puntarelle (o salată creață și ușor amăruie, specifică Romei și regiunii Lazio, preparată cu ulei de măsline, lămâie și anșoa)
pizza alla Romana
saltimbocca alla Romana (scaloppini de vită cu felii de prosciutto)
suppli al telefono (bulete de orez deep-fried, umplute cu mozarella – li se spune așa pentru că atunci când sunt rupte în două, mozarella din interior se topește și se întinde asemenea unui fir de telefon, pentru cei care își mai amintesc de telefonul cu fir)
filetto di baccalà (filé de cod deep fried)
porchetta
Roma – orientativ, câteva repere gastronomice:
piața, “sufletul gastronomic” al oricărui oraș – preferata mea în Roma este Campo dei Fiori, despre care unii vor spune că e un pic turistică, dar asta nu-i știrbește din frumusețe și farmec. Iar faptul că se situează atât de aproape de splendida piață Navona, pe care o ador, mă face mereu să vreau să mă întorc acolo. O vizită în Campo dei Fiori e, în sine, o lecție despre gust: te poți plimba printre tarabele pline de fructe și legume proaspete, poți admira diversitatea lor, poți afla despre ingrediente noi (nu am știut despre puntarelle până la prima vizită în Campo dei Fiori), poți lua parte la degustări de produse (pecorino maturat și salamul cu trufe au fost preferatele mele), poți cumpăra produse locale (sau suveniruri comestibile, cum îmi place mie să le numesc – majoritatea vânzătorilor le pot ambala în vid, pentru transportat în avion) și, dacă ești înfometat sau pur și simplu cazi pradă poftei atunci când privești, poți lua un sendviș cu porchetta, pe care să-l savurezi chiar acolo, în mijlocul pieței, sprijinit de statuia lui Giordano Bruno.
Trastevere – prin tradiție, zona vestită pentru localurile sale în care pot fi încercate preparate din bucătăria tradițională romană, dar și pentru faptul că, în general, e o zonă cu locuri autentice, mai puțin turistice, în care ar alege să mănânce un localnic.
tot în Trastevere se găsește și localul cu cele mai bune paste carbonara încercate de mine în Roma – Da Enzo al 29. Când am descoperit acest loc era încă un colțișor autohton, între timp, faima (binemeritată, de altfel) l-a făcut să fie cunoscut și turiștilor.
Sant Eustacchio Il Caffè – una dintre cele mai vechi, dacă nu chiar cea mai veche cafenea din Roma, un loc care merită cel puțin o oprire pentru un espresso cremos sau un cappuccino de calitate.
locuri vechi, cu tradiție, situate în inima orașului, în apropiere de repere importante, precum: Armando al Pantheon, Antica Salumeria (cea mai veche salumerie din Roma – un sendviș cu prosciutto aici e o experiență de neratat) sau La Famiglia, ceva mai ferit de zona turistică și destul de aproape de gară, atunci când ai de prins un tren.
În final, nu contează din ce punct pornești. Toate drumurile duc la Roma. Și poate nu întâmplător i se spune Cetatea Eternă: pentru că plimbându-te fără țintă prin labirintul ei, cu unicul scop de a găsi La Grande Bellezza, s-ar putea să ai un moment de grație, o clipă suspendată, în care să simți că timpul a stat în loc.
Comments