Despre tartarul de vită se crede că ar fi fost un fel de mâncare specific tătarilor, de unde și numele său, și că ar fi fost pregătit, inițial, din carne de cal. Nu se știe dacă e doar o legendă țesută în jurul acestei delicatese sau dacă povestea e autentică; cert este că, în timp, tartarul de vită a devenit un preparat clasic francez, prezent nu doar în cultura gastronomică de bistro, ci și în restaurante de fine dining. Nu e de mirare: bine condimentat, pregătit cu ingrediente de calitate și cu multă dragoste, clasicul tartar de vită poate fi o adevărată plăcere.
Iar cu vinul potrivit alături, plăcerea se poate transforma lesne într-o experiență de neuitat. Îmi amintesc de un tartare de boeuf pe care l-am savurat la o cină în timpul ultimei călătorii la Paris și al cărui gust mi-a rămas adânc întipărit în minte. A fost atât de echilibrat în arome, și totuși, atât de îndrăzneț, încât pur și simplu a trebuit să revin în același loc și în seara următoare, pentru a mă bucura din nou de acel tartar. Cu gândul la el, m-am aventurat zilele acestea în a-mi construi propria versiune de tartar de vită, iar bucuria, de data asta, s-a dovedit a fi dublă: nu doar bucuria de a-l savura, ci – în plus – și cea de a-l crea ingredient cu ingredient. Rezultatul, îndrăznesc să cred, a fost pe măsura energiei investite în pregătirea lui.
Pentru că e un preparat din carne crudă, cel mai important e să alegem o carne de calitate – eu m-am oprit la o bucată de 250 g de pulpă de vită, pe care am tocat-o au couteau – cum spun francezii. Un proces aproape terapeutic, care te umple de satisfacție. Am stropit-o cu puțină zeamă de lămâie, pentru a-i păstra culoarea intensă, apoi am amestecat-o, pe rând, cu ceapă, castraveciori murați și capere, toate tocate cât mai mărunt. Am asezonat cu sare de Guérande, piper și câțiva stropi de Tabasco și Worcestershire.
Iar lucrurile nu s-au oprit aici. Din loc în loc, am îmbogățit tartarul cu picături de maioneză de casă, handmade, pregătită cu două lingurițe dintr-un muștar special cu trufe, adus tot de la Paris – o încântătoare modalitate de a prelungi de fiecare dată o călătorie este de a lua cu tine aromele locului. Bucăți neregulate de pâine toast s-au alăturat și ele tabloului care, într-un final, a fost întregit de microierburi hrănitoare și un mirific gălbenuș păstrat în amestec de sare și zahăr timp de o oră și jumătate. Tradițional, clasicul tartar de vită este acompaniat de cartofi pai franțuzești – dacă îi păstrați sau renunțați la ei este doar alegerea voastră. Orice ați face, nu renunțați însă la vin: îl va completa perfect!
Comments