Există, în vocabularul acestui fascinant popor care suntem, o valență a cuvântului ‘spanac’ care definește, ironic, un lucru de nimic, fără substanță, lipsit de importanță. Nu de puține ori, când vrem să spunem despre ceva că e “un fleac, o nimica toată, ceva fără valoare”, ne trezim exclamând în zeflemea: “Ei, spanac!”. Mă gândeam la această deviație semantică fix când pregăteam primul spanac apărut pe anul ăsta, unul de un verde crud, plin de gust, cu ou poșat alături – din care gălbenușul curge îmbietor. Ca orice trufanda, pentru mine, primul spanac din an nu se compară cu nimic. Cum o fi devenit el sinonim cu fleacul? 🙂
Încerc să ghicesc explicația și mă aventurez în ipoteze. O fi de la faptul că scade foarte mult în timp ce e gătit, îmi spun în timp ce spăl frunzele de spanac proaspăt. Și uite-așa te trezești că dintr-un kilogram de spanac, dintr-o grămăjoară generoasă și abundentă, rămâi la final cu două-trei porții de mâncare. Puțin, dar bun, consistent și concentrat în vitamine, m-ar contrazice cineva. Oricum ar fi, pot să jur cu mâna pe cratiță (și e una de cupru veritabil, deci se pune dublu!) că spanacul ăsta cremos numai fără substanță nu e! Bun de savurat ca atare, îmbogățit cu un ou poșat, de pus într-un quiche sau într-o frittata, de umplut cu el o plăcintă sau doar niște foetaje, cred că, abordat în felul potrivit, spanacul poate fi foarte ușor întors de la ‘ironic’ la ‘sublim’. Ca data viitoare când exclamăm “spanac!” să fie un semn de încântare, nu de persiflare. 🙂
Iată cum îmi place mie să pregătesc cel mai cremos și savuros spanac de primăvară:
Ingrediente: 1 kg de spanac proaspăt, 1 legătură de ceapă verde, 1 șalotă, 2 căței de usturoi, ulei, sare, piper, nucșoară, 70 g de parmezan ras, (opțional) aprox. 70 g de brânză telemea sau feta, 4-5 linguri de smântână pentru gătit cu min. 32% grăsime, în funcție de consistența dorită.
Preparare: Se spală și se toacă grosier spanacul și legătura de ceapă verde, se curăță și se toacă mărunt șalota și cățeii de usturoi. Într-o cratiță, se călesc șalota și ceapa verde în ulei sau unt, se adaugă usturoiul și spanacul tocat, se amestecă apoi cu lingura de lemn și se acoperă vasul cu un capac până când spanacul se înmoaie (aproximativ 7 minute). Se îndepărtează capacul, se adaugă parmezanul ras și se sfărâmă cu degetele brânza aleasă. Se asezonează cu piper și sare (ținând cont de faptul că brânza adăugată anterior este deja sărată), apoi se rade nucșoară deasupra. Se adaugă apoi smântâna, în funcție de consistența dorită, și se amestecă. Într-un robot de bucătărie, se transferă spanacul astfel pregătit și se mixează până la obținerea celui mai cremos, fin și consistent spanac. Se rectifică asezonarea, dacă este cazul, și, de asemenea, dacă este cazul, se mai adaugă smântână.
Eu l-am servit alături de un ou poșat, pe care l-am pregătit astfel: într-un vas am pus la fiert o cantitate generoasă de apă combinată cu 3 linguri de oțet. Am spart ouăle pregătite în două ceșcuțe de cafea, pe care le-am pus la îndemână, lângă vasul cu apă. În momentul în care apa a început să fiarbă, am amestecat-o în sens circular cu o lingură și am scufundat în vârtejul astfel format ouăle depozitate în ceșcuțe. Le-am lăsat aproximativ 2 minute, apoi le-am scos cu o spatulă pe hârtie absorbantă de bucătărie și am tăiat albușul în exces, formând un contur frumos al oului proaspăt poșat. Le-am așezat pe fiecare în mijlocul porțiilor de spanac cremos și am lăsat gălbenușul să se scurgă ispititor peste ele.
Comentários