Ca să ajungi la soare trebuie, mai întâi, să înveți să privești spre pământ. Ăsta a fost primul gând care mi-a răsărit în minte când mi-a venit ideea să fac această salată de vară.
Găsisem la niște mici producători un ulei extravirgin de floarea-soarelui, presat la rece, cu o aromă intensă de parcă ai fi gustat chiar din semințe, de parcă ai fost acolo, pe câmp, la Giurgița, în mijlocul lanului de floarea-soarelui. Apoi am dat peste niște lăstari de floarea-soarelui, ierburi mici, tinere, dar atât de pline de aromă. Și uite-așa întregul concept a început să se lege, învârtindu-se, asemenea pământului, în jurul soarelui. Știam doar că vreau să fac ceva special cu ingrediente simple, comune, la îndemâna tuturor. Accesibile, ușor de găsit, de sezon.
M-am oprit la umila noastră salată de vară: roșii, castraveți, ceapă, eventual brânză și măsline. Dacă aș duce-o mai departe, dacă aș ‘îmbrăca-o’ ca de covorul roșu și aș prezenta-o lumii întregi într-o ținută spectaculoasă, așa cum nu e văzută de obicei?
Zis și făcut! Am ales patru feluri de roșii românești: din primele două, de mari dimensiuni și de culori diferite, am tăiat două felii pe care le-am suprapus, începând să contruiesc un turn. Peste ele, am venit cu o serie de rondele de ceapă roșie, din aceea nu doar frumoasă, ci și dulce și le-am dispus în cer, pe marginea turnulețului de roșii, lăsând interiorul liber. În acel spațiu am venit cu o bucată de telemea neaoșă, decupată în cerc cu ajutorul unei forme de inox. Am înconjurat brânza cu jumătăți de roșii cherry și black cherry, mici și suculente, cultivate în apropiere de București. Din loc în loc, am strecurat și câte o măslină, al cărui gust sărat să completeze armonios aromă dulceagă a roșioarelor și a cepei. Am flancat turnulețul astfel construit cu rulouri de castravete și lăstarii fragezi de floarea-soarelui. Am presărat totul cu cristale de sare Maldon, un praf mic de piper proaspăt măcinat, câteva picături de glazură balsamică și intensul ulei extravirgin de floarea-soarelui, vorba unei prietene: “o bunătate rară”. Ar fi meritat să finisez totul cu niște semințe de floarea-soarelui ușor rumenite în tigaie, dar cele de pin au fost mai la îndemână în acel moment apropiat de miezul-nopții.
Ideea a fost aceea de a arăta că nu întotdeauna e nevoie de ingrediente speciale, scumpe și rare pentru a pregăti ceva special. Se poate și cu ingrediente simple și umile. Salata de vară, atât de familiară nouă, poate fi și așa. Totul depinde de perspectivă.
Uneori, după cum spunea cineva celebru, simplitatea este rafinamentul absolut.
Comments