Toamna aceasta am călătorit mult în Italia, care m-a inspirat mult atât prin frumusețea locurilor ei încărcate de istorie și poezie, cât și prin relația pe care italienii o au cu mâncarea și capacitatea lor de a face din ingrediente simple, adevărate minunății. *Cucina povera*, bucătăria săracă, a fost cea care i-a determinat pe italieni să valorifice la maximum resursele pe care le aveau la dispoziție și să folosească în feluri creative ingrediente care pentru alții ar fi fost deja de aruncat. Unul dintre lucrurile care mă fascinează în continuare la bucătăria italiană în acest sens este felul în care aleg să folosească pâinea uscată, ușor învechită, în loc să o arunce. Fie că vorbim despre bruschette, panzanella sau supe consistente, italienii au găsit mereu soluții pentru a transforma pâinea uscată în magie culinară.
Astăzi însă, eu m-am oprit la o supă bună să-ți încălzească și sufletul: ribollita, supa preferată de iarnă a italienilor. Vine tot din Toscana, acolo unde iată că pâinea uscată nu doar că nu este aruncată, dar este tratată cu respect și ridicată la rang de ingredient special chiar. Felul în care am pregătit eu ribollita are la bază rețeta – ușor adaptată – a prietenei mele, Ioana, care locuiește în Toscana de aproape 20 de ani. În cercetările mele, am observat că, la fel ca pentru multe preparate italiene, nu există neapărat o rețetă standard, fiecare are rețeta lui de familie, cu mici variațiuni sau diferențe. Iată cum am procedat eu:
INGREDIENTE pentru RIBOLLITA:
- 2 morcovi
- 2 tulpini de praz
- 1 ceapă mică
- o jumătate de varză (creată) de mici dimensiuni
- 400 g de kale
- 2 linguri de pastă de tomate
- 250 g de fasole cannellini conservată
- sare
- piper
- 4-5 felii de pâine uscată, tăiată cubulețe
- ulei de măsline extravirgin, de calitate
CUM SE PREPARĂ RIBOLLITA:
Am început prin a pregăti ingredientele. Am curățat morcovii și prazul și le-am tăiat rondele, apoi am tocat varza și ceapa.
Într-un vas, am turnat ulei de măsline, în care am călit legumele. Am adăugat peste ele apă caldă, cât să le acopere. Am lăsat să fiarbă aproximativ 15 minute, apoi am adăugat frunzele de kale, tocate fâșii. Am amestecat și am adăugat din nou apă caldă, lăsând totul la fiert o jumătate de oră.
În timp ce supa fierbea (“ribollita” înseamnă re-fiartă), am împărțit cantitatea de fasole în două. Am păstrat boabele întregi pentru prima cantitate, iar pe cea de-a doua am pasat-o într-un blender mic. Le-am adăugat pe amândouă în supă, împreună cu cele două linguri de pastă de tomate, am amestecat și am completat cu apă, lăsând supa să fiarbă alte 10 minute.
Am asezonat supa cu sare și piper.
În continuare, am tăiat cubulețe feliile de pâine întărită și, după aproximativ 10 minute, le-am adăugat și pe ele în supă. Am lăsat-o pe foc atât cât să mai dea într-un clocot și apoi, la odihnit.
În farfuria de servire, am finisat ribollita cu un firicel de ulei de măsline de calitate, de un verde proaspăt, în bunul spirit toscan, care încă mă urmărește.
*Italienii folosesc varză creață și varză neagră (cavolo nero). Dacă acestea sunt accesibile pentru voi, atunci sunteți niște norocoși. Dacă nu, puteți folosi, cum am procedat și eu, varză obișnuită și frunze de kale. Ambele sunt de găsit chiar și în Obor.
Comments