credit foto: Freepik
Etimologic vorbind, convivialitatea își trage rădăcina de la 'convivere', a trăi și a mânca împreună. Iar raclette este una dintre acele bucurii simple care exprimă cel mai bine acest sens al convivialității: aducând oamenii împreună într-un ritual în care fiecare participă la atmosfera tabloului final.
De când am cumpărat aparatul de raclette și am povestit despre el cu entuziasm, mai multe persoane, în afara francofililor obișnuiți, m-au întrebat ce este raclette. E brânza aceea elvețiană care se topește îmbietor și se toarnă peste cartofii fierți, încălzind și înveselind serile reci, neapărat cu un vin alături? E numele aparatului care face toată treaba asta? E ritualul prin care oamenii se adună în jurul mesei sub pretextul brânzei topite sub căldura grătarului, creând momente de convivialitate? Iar răspunsul este: toate trei! Căci toate cele trei sunt legate între ele și decurg una din alta, într-un tablou în care mâncarea și vinul devin nimic altceva decât pretext pentru a fi împreună.
Tradițional, racletta abia topită, aurie și fierbinte se toarnă peste cartofi fierți și este însoțită de castraveciori murați (cornichons) și o selecție de charcuterie (mezeluri uscate: jambon, salam), fără a uita de vin – de nelipsit pentru ca ritualul să fie complet. Într-o variantă extinsă, se adaugă pe grătar legume și alte tipuri de carne, pe care mesenii și le pregătesc singuri, după bunul plac, într-o atmosferă amicală, convivială. Pentru că, înainte de orice, raclette este o experiență: aceea a mesei luate împreună.
댓글