Există amintirea acelui gust desăvârșit al copilăriei pe care încercăm, uneori, să-l reproducem fidel, de parcă am vrea să ne întoarcem fix în acele timpuri. Apoi, există acele gusturi pe care trebuie să le recreăm în felul nostru, chiar dacă mai au sau nu legătură cu referința la care ne raportăm. Acest praz cu măsline, vinegretă și ou face parte din a doua categorie.
Oricât s-ar fi străduit părinții mei să-mi demonstreze contrariul, tradiționala mâncare de praz cu măsline nu doar că nu reușea să-și câștige locul pe lista preferințelor mele, dar, mai mult decât atât, simpla ei pronunție mă înfricoșa mai ceva ca un film horror. Încet, dar sigur, se alăturase suratelor ei – limba de porc cu măsline și mâncarea de castraveți – pe care, copil mofturos fiind, le detestam din toată inima și le refuzam cu obstinație. Să fi fost sosul din pastă de tomate, să fi fost făina adăugată sosului sau ceapa înăbușită, cert este că imaginea mea despre mâncarea de praz cu măsline era departe de a fi una idilică și nici că a putut fi schimbată nici cu vorbe de bine, nici cu amenințările clasice de tip „nu te ridici de la masă până nu termini ce ai în farfurie”.
Astăzi mă gândesc cu amuzament la acele situații și, deși gusturile mi s-au schimbat mult în timp, trebuie să mărturisesc, totuși, că sentimentele mele față de mâncărurile mai sus menționate tot nu s-au schimbat profund. 😀 Am păstrat însă amintirea prazului cu măsline și am contopit-o cu cea a unui preparat clasic francez, prazul cu vinegretă, am adăugat un ou de gâscă fiert moale și am obținut, din acest fusion al amintirilor, un starter pentru două persoane, numai bun de împărțit la o porție de povești cu zâmbetul pe buze – poate chiar unele despre amintiri culinare din copilărie.
INGREDIENTE:
4-6 tulpini de praz fraged de primăvară
o mână de măsline negre
1 ou de gâscă sau 2 ouă de găină
Pentru vinegretă:
3 linguri de ulei de măsline
1 lingură de oțet balsamic
1 linguriță de muștar
1 linguriță de miere
1 șalotă
chives
pătrunjel
sare, piper
Pentru decor:
pătrunjel, microierburi, flori comestibile
PREPARARE:
Cum am făcut? Nimic mai simplu! Am spălat, curățat și pregătit tulpinile de praz. Într-un vas, am pus la fiert oul de gâscă și l-am lăsat fix zece minute pentru un gălbenuș cleios, așa cum îl prefer eu. (Pentru oul de găină, 6-7 minute ar trebui să fie de ajuns). Am scos apoi oul și l-am lăsat să se odihnească într-un bol cu apă rece.
Am pregătit apoi vinegreta, amestecând cu telul uleiul, oțetul, muștarul, mierea, apoi asezonând cu sare și piper și completând, pe final, cu șalota, arpagicul (chives) și pătrunjelul, toate tocate mărunt. (Dacă vinegreta vi se pare prea consistentă, o puteți echilibra adăugând puțină apă).
A urmat blanșarea prazului: într-un alt vas cu apă care fierbe, am scufundat tulpinile de praz – pentru că erau foarte tinere și fragede, nu a fost nevoie decât de 5 minute pentru a fi gata. (Pentru tulpini mai groase, timpul de blanșare trebuie crescut până obținem un praz bine opărit, dar care încă este ferm și își păstrează forma). Am scos apoi prazul într-un bol cu apă rece și am îndepărtat învelișul exterior (veți vedea că acesta cade aproape automat).
Am curățat oul și apoi totul a fost gata pentru montaj. Pe un platou alungit, am așezat cele patru tulpini de praz, am turnat peste ele, cu ajutorul unei lingurițe, vinegreta formată mai devreme, măslinele (eu am avut unele grecești confiate) și pătrunjelul, iar alături, oul tăiat în jumătate. Am completat cu microierburile și florile comestibile, iar ca final touch, pentru un contrast frumos cu gălbenușul cleios al oului, am presărat doar câteva cristale de sare neagră.
Nu a fost tocmai prazul cu măsline obișnuit, dar pe cuvânt că a fost bine primit și la apariția lui s-a strigat bis – semn că publicul degustător a fost cucerit. Așa că mie nu-mi mai rămâne decât să vă urez bon appétit!
Comments