Panzanella este o salată toscană tradițională, care datează din perioada Renașterii italiene, fiind menționată pentru prima dată în secolul al XVI-lea de către poetul Agnolo di Cosimo, cunoscut sub numele de Bronzino. Acesta descria astfel o salată realizată din ceapă, ulei de măsline și pâine înmuiată, fără roșii, întrucât bucătăria europeană nu s-a bucurat de roșii decât începând cu secolul al XVII-lea, după descoperirea Americilor.
Inițial, panzanella era o mâncare simplă, parte din ceea ce italienii numesc cucina povera, iar scopul ei era, de fapt, acela de a preveni risipa alimentară. Practic, pâinea veche era astfel utilizată pentru a nu fi aruncată la gunoi. Cu timpul, ingredientele din această salată s-au îmbogățit, iar astăzi, roșiile și oțetul balsamic sunt elemente esențiale ale preparatului. În Toscana, dar și în alte regiuni din Italia, panzanella rămâne un simbol al verii, cu mici variațiuni în funcție de zonă.
O adaug la aceste variațiuni, cu modestiem și pe a mea, cu file-uri de anșoa și cu busuioc roșu, căci din aceasta aveam la îndemână în momentul preparării și, în bunul spirit al evitării risipei alimentare, am considerat că va face casă bună cu toate celelalte ingrediente și va înlocui cu succes busuiocul verde.
Ingrediente:
300 g roșii cherry (sau alte roșii de sezon)
150 g pâine veche, ruptă în bucăți sau tăiată cuburi
1 ceapă verde mică, tocată mărunt
1 legătură de busuioc mov (sau verde, după preferințe)
3-4 file-uri de anșoa
2-3 linguri de ulei de măsline extravirgin
1-2 linguri oțet balsamic
sare și piper
1 cățel de usturoi
Mod de preparare:
Am început prin a pune bucățile de pâine veche într-un bol mare și le-am stropit cu puțin ulei de măsline, lăsându-le să absoarbă aroma. În mod tradițional, pâinea este înmuiată în apă sau suc de roșii, dar eu am preferat să o rumenesc puțin, pentru a păstra un contrast crocant. Apoi am adăugat file-urile de anșoa, care au oferit un plus de savoare și o notă de umami specifică.
Am tăiat roșiile cherry în jumătăți și le-am amestecat cu ceapa verde tocată și cuburile de pâine. Roșiile aduc acel gust dulce-acrișor, iar file-urile de anșoa echilibrează cu un gust sărat, perfect pentru a lega toate ingredientele.
Pentru dressing, am amestecat uleiul de măsline cu oțetul balsamic și am adăugat sare și piper după gust. Dacă îți place gustul mai intens, poți freca bolul cu un cățel de usturoi înainte de a adăuga ingredientele, pentru a îl parfuma subtil, exact cum ai face cu o bruschetta.
La final, am rupt frunzele de busuioc mov și le-am adăugat și pe ele în salată, amestecând ușor. Busuiocul proaspăt nu doar că aduce o aromă incredibilă, dar și o explozie de culoare în farfurie. Am lăsat panzanella să stea câteva minute pentru ca toate aromele să se combine înainte de a o servi. Și iată, nici nu a fost nevoie de mai mult! Panzanella este unul dintre acele preparate simple, dar suficient de sățioase încât să te facă să călătorești cu gândul și să te ajute să treci cu lejeritate prin zi, până la următoarea masă.
Comments