L-am încercat pentru prima oară în urmă cu patru ani. Iar de atunci, în fiecare an, aștept începutul de toamnă ca să pregătesc acest minestrone mai mult ca pe un ritual care să marcheze începutul noului anotimp. Cum supele și ciorbele, cu mici excepții, au fost clasificate lejer drept “traume culinare ale copilăriei mele”, am încercat să le evit cu obstinație la maturitate. Minestronele însă, la început de toamnă, cu bogăția sa de culori și arome, și-a găsit locul printre acele mici excepții. Iar pregătirea lui este însoțită întotdeauna de o la fel de ritualică incursiune la piața Obor, unde cantitatea de legume și fructe cumparate e întotdeauna mai mare decât cea plănuită.
Dar cum toamna este, la acest capitol, și cel mai generos dintre anotimpuri, acest lucru nu poate fi decât de bun augur. Iar minstronele se transformă, de fiecare dată, în călătoria mea tomnatică în Italia, amânată în fiecare an poate prea mult. De acum patru ani, l-am tot refăcut, folosind o varietate de legume, dupa cum a dictat inspirația de moment. Pentru varianta de anul acesta, am folosit:
pancetta
ceapă rosie
2 morcovi mici
țelină
păstârnac
un praz
3 căței de usturoi
câteva tulpini de busuioc
După ce am tocat bucăți și am călit toate cele de mai sus în ulei de măsline, am mai pus:
un dovlecel tăiat felii
passata de roșii
stock de pui
fasole cannelini, deja fiartă
câteva paste rupte în bucăți mai mici
La final, am servit porțiile de minestrone adăugând direct în farfurie câteva fâșii de parmezan maturat, câteva frunze de ierburi aromatice (tarhon, busuioc) și două-trei picături de aceto balsamico învechit.
Commentaires