Dincolo de a fi plăcere, sărbătoare sau simbol, mâncarea a devenit, în timp, și catalizator al emoțiilor, depozitar al amintirilor, memorie. De câte ori nu vi s-a întâmplat să gustați ceva care să vă stârnească pe loc amintiri dintre cele mai dragi prin simplul gust? De câte ori nu se vorbește despre “gusturile copilăriei” de care anumite prăjituri sau mâncăruri ne aduc aminte spontan? Exemplul cel mai emblematic în acest sens este cel oferit de Proust în **Swann**, primul volum din romanul-fluviu “În căutarea timpului pierdut”: o simplă madlenă înmuiată în ceai dezleagă instant șirul amintirilor legate de copilărie. Dovada supremă că memoria gustativă este în mod indisolubil legată de memoria afectivă. Sau, și mai simplu spus, gustul este capabil să creeze prin el însuși amintiri care să ne rămână în suflet.
“Într-o zi de iarnă, întorcându-mă acasă, mama, văzând că-mi este frig, îmi propuse, împotriva obiceiului meu, să beau puțin ceai. Am refuzat la început și, nu știu pentru ce, m-am răzgândit. Ea trimise după una din prăjiturile scurte și durdulii numite mici madlene, care parcă ar fi fost turnate în ghiocul scobit al unei scoici Saint-Jacques. Și curând, în mod mașinal, copleșit de ziua mohorâtă și perspectiva tristă a zilei de mâine, am dus la gură o linguriță de ceai în care înmuiasem o bucată de madlenă. Dar chiar în clipa în care înghițitura amestecată cu firimiturile prăjiturii îmi atinseră cerul gurii, am tresărit, atent la lucrul extraordinar care se petrecea cu mine. O plăcere fermecătoare mă cuprinse, mă izolase, fără să am noțiunea a ceea ce o pricinuise (…). Și, pe neașteptate, amintirea mi-a apărut. Gustul acesta era acela al bucății de madlenă pe care mătușa Leonie mi-o oferea după ce o înmuiase în infuzia ei de ceai de tei, când mă duceam la ea în odaie, duminica dimineața, la Combray, să-i spun bună ziua”.
(Marcel Proust, În căutarea timpului pierdut, vol. I – Swann)
ISTORIA:
Conform Larousse Gastronomique, originea madlenei făcute atât de celebră de Proust este încă neclară. Unii i-o atribuie lui Avice, Chef al omului politic francez Talleyrand. Alții susțin cu tărie că madlena a apărut în orășelul francez Commercy, cu mult înainte de episodul descris în romanul lui Proust. Mai exact, sub domnia lui Stanislas Leczinski, Duce de Lorena. Legenda spune că în timpul unei vizite desfășurate în 1755 la castel, Ducelui i-a fost oferită, pe drum, în semn de prețuire, o prăjiturică făcută de o țărăncuță pe nume Madeleine. Ducelui i-a plăcut atât de mult, încât a dat ordin ca prăjiturica să fie reprodusă și la curtea sa. Fiica sa, Marie, căsătorită cu Regele Ludovic al XV-lea, a dus, la rândul său, moda madeleinelor și la curtea regală de la Versailles.
Astăzi, toți marii Chefi ai lumii au propria lor versiune de madlene, care au devenit atât de emblematice pentru țara lor de origine, încât chiar au fost alese să reprezinte Franța la Ziua Europei în 2006, în cadrul inițiativei culturale Café Europe.
REȚETA:
Pentru a păstra spiritul proustian și a crea niște madlene cu adevărat memorabile, am folosit chiar rețeta clasică a madlenelor de Commercy, care se prepară cu apă de flori de portocal. Gustul a fost, așa cum le stă bine unor madlene, cu adevărat de neuitat. Tocmai datorită faptului că sunt simbolul amintirilor, eu am ales să le pregătesc de ziua prietenei mele, Mihaela, alături de care mi-a fost dat să trăiesc amintiri frumoase vara aceasta, cu ocazia LavenderFest, unde ne-am și cunoscut. Imediat ce le-am scos din cuptor, încă fierbinți, am împachetat madlenele de cadou, așa cum m-am priceput, și m-am îndreptat cu ele către Mihaela, sperând – ce altceva? – că se vor transforma într-o amintire frumoasă de ziua ei.
INGREDIENTE:
- 150g unt
- 200g de zahăr pudră
- 6 ouă
- 200g de făină cernută
- 10g de praf de copt
- 1 lingură de apă din flori de portocal
PREPARARE:
Preîncălziți cuptorul la 200 de grade. Într-un bol, cu o lingură de lemn, amestecați untul până se înmoaie; adăugați apoi zahărul pudră și, unul câte unul, cele 6 ouă, continuând să amestecați după fiecare. Cerneți făina și praful de copt, apoi încorporați totul în compoziția din bol. La final, adăugați și o lingură de apă din flori de portocal și repartizați amestecul într-o tavă specială pentru madlene, de preferință una antiaderentă. Coaceți totul timp de 10 minute, la 200 de grade.
Kommentare