Photo by Moiz K. Malik on Unsplash
Ceea ce am m-a atras mereu la gastronomia franceză a fost mereu spiritul său sofisticat, tendința permanentă către perfecțiune, idealizarea. De curând, am avut ocazia să descopăr același spirit, poate chiar ușor sublimat, într-un cu totul alt spațiu. Nu m-a surprins, însă, fiind vorba de un japonez.
“Jiro Dreams of Sushi” este povestea lui Jiro Ono, considerat unul dintre, dacă nu cel mai bun Chef de sushi din lume. Are 85 de ani si și-a dedicat întreaga viață artei de a face sushi, încercând cu fiecare zi în plus să fie mai bun și mai bun. Constanța, după cum știm cu toții, este unul dintre cele mai grele lucruri de obținut – la micul său restaurant din Tokyo însă, rulourile de sushi sunt la fel de fiecare dată: adică excepționale. Nu întâmplător, Sukiyabashi Jiro este primul restaurant de acest tip care a primit 3 stele Michelin.
Nu vă imaginați ceva sofisticat în sensul percepției general răspândite: restaurantul numără nu mai mult de zece mese, însă rezervările se fac chiar și cu luni înainte. Sofisticarea lui Jiro vine, conform unui principiu străvechi, tocmai din simplitate. Nu face și nu servește decât sushi.
Alături de el, fiul său cel mare, Yoshikazu, este cel care se străduiește permanent să preia cât mai mult din maiestria tatălui său. Iar discipolii, care trebuie să reziste zece ani sub Jiro pentru a putea fi numiți “shokunini”, exersează permanent pentru a se ridica la standardele lui Jiro. Uneori, acest lucru se întâmplă chiar și timp de luni întregi, povestește un discipol care a exersat omleta pentru sushi de două sute de ori până când ea a fost acceptată drept perfectă.
Și asta nu pentru glorie sau faimă – pe acestea, Jiro le are deja. Dar Jiro este genul de om care, după ce participă la gala prin care Guvernul japonez îi recunoaște meritele, se întoarce umil în restaurantul său, continuând să facă ceea ce a făcut de 75 de ani. Pentru că, dincolo de a iubi cu adevărat ceea ce faci, Jiro mai are un principiu la fel de puternic, profund interiorizat: “Always look above yourself” – cu aceasta replică se și încheie, de altfel, filmul.
Un documentar de 81 de minute, excelent realizat, atât conceptual, cât și ca producție, “Jiro Dreams of Sushi” prezintă, fără exagerare, perfecțiunea în porții mici. Și poate că aveam nevoie de acele porții mici, tocmai pentru că perfecțiunea, un concept greu de digerat, te poate lăsa fără cuvinte. Ceea ce mi s-a întmplat și mie după ce am văzut Jiro.
Comments