Cu aer nobil și urmele timpului care a trecut peste ea, bucătăria curții regale de la Palatul Hampton Court de lângă Londra a fost construită în 1530 și este la fel de funcțională și în zilele noastre. A aparținut regelui Henric al VIII-lea, celebru pentru pasiunea sa față de femei, băutură și mâncare bună – un loc al hedonismului prin excelență, în care am avut ocazia să pătrund odată cu participarea la ediția de august al BBC Good Food Festival. Cum s-a văzut bucătăria Tudorilor chiar de la față locului și ce am aflat despre ea, vedeți și citiți mai jos.
De la 1500 și până astăzi, timpul ar fi trebuit să-și spună cuvântul, dar nu s-a întâmplat așa. Bucătăria Tudorilor, așa cum este ea oficial denumită, este perfect utilizabilă și astăzi. Din când în când, pentru evenimente precum festivalul BBC, se mai aprinde încă focul în ea și atmosfera de altădată reînvie. Puțin neașteptat însă pentru dimensiunea impresionantă pe care o are, bucătăria Tudorilor nu deservea familia regală și suita nobilă, ci pe cei 600 de membri ai curții – servitori, muncitori care îndeplineau diverse funcții și care aveau dreptul de a lua masa la curte de două ori pe zi.
Exact ca la un hotel, bucătăria era condusă de maeștri bucătari care aveau în subordine o întreagă brigadă – în total, 200 de oameni. Spre deosebire de hotel însă, ei nu beneficiau de facilitățile oferite astăzi de tehnologia modernă. O lista de aprovizionare păstrată de pe vremea când regina Elisabeta I locuia la Hampton Court ne dă o vagă idee despre complexitatea pregătirii meselor de acolo: trebuie să știți că aprovizionarea anuală a bucătăriei regale în timpul reginei Elisabeta I se ridica la 1240 de boi, 8200 de oi, 2330 de căprioare, 760 de viței, 1870 de porci și 53 de mistreți. Cât despre băuturi, se consumau 600.000 de litri de bere și 300 de butoaie de vin 🙂
Bucătăria Tudorilor a avut, inițial, 6 șeminee, toate un semn al bogăției și al bunăstării. În timp ce pătura săracă fierbea și înăbușea carnea – dacă avea acces la ea, aceasta fiind rezervată în general doar bogaților, nobilii își permiteau să o frigă și să o prăjească. Astăzi, dintre toate șemineele, nu s-a mai păstrat decât unul, dar în el, special pentru festival, a fost aprins focul. Pe lângă carmangerie, exista și o cameră dedicată pregătirii peștelui, care nu era consumat decât în zilele de vineri și în timpul postului.
Pe vremea regelui Henric al VIII-lea, bucătăria cuprindea 55 de camere, fiecare având rolul ei. Ca pentru o sărbătoare, cu ocazia festivalului, organizatorii și-au propus să ducă vizitatorii într-o călătorie în timp, reușind să recreeze, printr-un adevărat spectacol ambiental, atmosfera din diferite camere. Odată intrat în măcelărie, puteai auzi tăios sunetele satarelor și a cărnii tranșate. În camera condimentelor, în care cu secole în urmă se aduceau mirodenii exotice din Orientul Mijlociu, au fost expuse ierburi aromatice și legume proaspete (palatul are și o grădină proprie, cultivată și astăzi). Spațiul dedicat altădată pregătirii plăcintelor dulci și sărate a fost și el readus la viață printr-o adevărată expoziție de plăcinte în stil englezesc, care te cucereau pe loc. Pentru mulți vizitatori, camera plăcintelor este cea mai memorabilă din bucătăria Tudorilor. Iubitorii de gastronomie cu parfum istoric le vor găsi însă pe toate fascinante.
Comments