Perfect rotunzi, vesel colorați și aromați, les macarons au devenit, în timp, unul dintre simbolurile dulci ale Franței, fiind asociate cu rafinamentul, eleganța și răsfățul. Un amestec de zahăr, migdale măcinate și albuș de ou, macarons sunt formați din două cochilii delicate, crocante la exterior, dar moi la interior, lipite între ele, asemenea unui sendviș, cu gem, ganache de ciocolată sau cu o cremă potrivită. Imaginea lor este iconică, execuția lor însă nu este tocmai cel mai simplu lucru de făcut. Chiar dacă pentru pregătirea lor nu sunt necesare decât 3 ingrediente simple, tehnica preparării lor este complexă și trebuie bine stăpânită. Macarons nu înseamnă doar delectare, înseamnă și măiestrie, artă, perfecționare. Atenția la detalii este crucială, iar instrucțiunile trebuie respectate cu sfințenie. Restricțiile dispar doar atunci când vine vorba despre arome și culori: acolo, posibilitățile sunt nelimitate, iar creativitatea – încurajată. Macaronii nu au fost însă dintotdeauna așa cum îi știm azi. Povestea lor este lungă și surprinzătoare. Va invit să o descoperim împreună.
MACARONS, O ISTORIE CĂ O CĂLĂTORIE CU AROMĂ DE MIGDALE
Te duc instant cu gândul la Paris, dar istoricii spun că macaronii își găsesc cele mai îndepărtate origini în Siria, care, în timpul Renașterii – de când datează primele forme de macaroni – era unul dintre cei mai mari exportatori de migdale din lume. În vremuri de explorare și descoperire a lumii, după Căderea Constantinopolului, migdalele din Siria au început să fie exportate către Europa și astfel și-au găsit locul în bucătăriile din Italia. Tot aici își capătă și numele: denumirea actuală de macaron vine, se pare, de la termenul italienesc de maccarone sau maccherone.
Din Italia, migdalele orientale au ajuns în Franța sub formă de pastă, prin intermediul Caterinei de Medici, soția Regelui Henri al ÎI-lea. Caterina de Medici a fost regină a Franței între 1547 și 1559, însă originea sa este italiană; în gastronomie, figura sa este recunoscută pentru meritul de a fi importat în Franța mai multe preparate italiene. Despre macarons, istoricii spun că i-ar fi învățat chiar de la tatăl ei, Lorenzo di Medici.
MACARONUL FRANCEZ, NOBIL SAU UMIL, DAR LA FEL DE SAVUROS
În Franța, macaronii au început să câștige din ce în ce mai mult teren, fermecand deopotrivă clasa nobilă și oamenii din popor. La Versailles, macarons deveniseră deja obișnuință, fiind serviți Regelui încă din 1682, din timpul lui Ludovic al XIV-lea. Tradiția a fost menținută până în timpul Mariei Antoaneta și Ludovic al XVI-lea.
După Revoluția Franceză, macaronii au început să fie accesibili și oamenilor de rând, răspândindu-se în multe orașe din Franța, în diferite variante. Una dintre cele mai celebre, rămase în istorie, este varianta macaronilor din Nancy. Povestea spune că, în urmă unui decret din 1792 care abolea congregațiile religioase, două călugărițe au început să-i pregătească și să-i vândă. Astfel și-au câștigat nu doar existența, ci și faima, ele rămânând în istorie sub numele de “Surorile Macarons” (“Les Soeurs Macarons”).
La început, macaronii francezi erau vânduți fără umplutură, doar sub forma cochiliilor pe care le cunoaștem astăzi. La 1890 însă, Pierre Desfontaines, nepotul lui Louis Ernest Ladurée, vine cu ideea de a lipi câte două cochilii de macaroni cu ganache. De atunci, Ladurée, situat chiar pe celebrul bulevard Champs-Elysées, este un loc de pelerinaj pentru iubitorii dulciurilor și ai poeziei: locul unde s-au născut macaronii în forma în care îi știm astăzi.
De la deja celebra Casă Ladurée s-a desprins Pierre Hermé care, după ce a contribuit la expansiunea brandului într-un lanț de cofetării de lux, a dorit să-și construiască propriul brand. Contractul pe care îl avusese cu Ladurée însă nu-i permitea să își deschidă o cofetărie în Paris, așa că primul său butic de dulciuri a văzut lumina zilei în Tokyo, în 1998. Abia în 2002 a putut să își deschidă și o cofetărie în Paris. Faima lui Pierre Hermé însă nu a ținut cont de granițe: dacă Ladurée a inventat, practic, macaronii așa cum îi știm, Pierre Hermé e cel care i-a perfecționat, ridicându-i la nivel de artă cu o fantezie fascinantă. Macaronul Ispahan, cel care i-a adus supremația absolută în domeniu, a devenit astăzi iconic.
Pentru promovarea micilor delicii franțuzești – dacă mai era nevoie? – Casă Pierre Hermé a stabilit dată de 20 martie drept ziua în care sunt sărbătoriți, în fiecare an, macaronii. Și pentru că în timp au devenit atât de înrădăcinați în cultură franceză, li s-a dedicat, în Montmorillon, chiar un întreg muzeu, pe care îl puteți vizita că să aflați toate secretele macaronilor. Sau aproape pe toate – la macaroni, întotdeauna mai sunt câteva de descoperit.
Comments