Cine nu adoră mirosul de pâine proaspătă, făcută în casă, abia scoasă de la cuptor? Când aburii încă se degajă irezistibil, cine mai are răbdare să o lase să se răcească, fără să vrea să rupă cu nesaț din ea și să simtă bucata de pâine caldă, între degete? Nu știu alții cum sunt, dar mie pâinea de casă îmi creează una dintre cele mai simple și mai frumoase bucurii. Astăzi m-am oprit la fougasse, o pâine franțuzească originară din Provence, similară cu focaccia italienilor, dar care are o formă specială: cea de frunză!
FOUGASSE, o poveste veche
Ca și focaccia, fougasse își găsește strămoșii în Roma antică. Romanii o pregăteau încă de pe atunci, așa că nu este de mirare că acest tip de pâine s-a răspândit, într-o formă sau alta, peste tot în Europa. În Antichitate, era folosită de fapt pentru a testa temperatura cuptorului în care urmau să fie coapte apoi alte preparate. De aceea poartă și acest nume, pentru că panis focacius, denumirea ei latină, venea chiar de la *focus*, adică foc. Varianta franceză pe care v-o prezint eu astăzi este caracteristică regiunii Provence, acolo unde se pregătește cu diverse adaosuri, precum anșoa, măsline, brânză sau ierburile specifice zonei. În final, nu doar că este simplă și ușor de pregătit, dar este și atât de simpatică în forma ei de frunză, încât te face să te îndrăgostești pe loc!
Fougasse: rețeta de bază
Și spun rețeta de bază pentru că, plecând de la ea, puteți să o duceți exact în direcția care vă place. Folosindu-vă imaginația sau folosind pur și simplu ingredientele pe care le aveți la îndemână, puteți să îi adăugați acele lucruri care să o transforme într-un adevărat răsfăț. Eu am pregătit trei tipuri de fougasse, plecând de la următoarea rețetă de bază.
Ingrediente: 500 g de făină, 25 g de drojdie proaspătă, 350 ml de apă călduță, 10 g de sare, 30 ml de ulei de măsline.
Preparare: Se toarnă făina într-un bol și în ea se fărâmițează, cu ajutorul degetelor, drojdia proaspătă, până când începe să semene cu un pesmet. Se face o gaură în amestecul de făină și drojdie și în ea se toarnă apa călduță, sarea și 25 ml de ulei de măsline. Se amestecă prima dată cu o lingură de lemn, apoi, când aluatul începe să se lege, se frământă cu mâinile pe o planșă de lucru. Se pune aluatul înapoi în bol, se toarnă pe marginea lui și restul de ulei, se acoperă cu un prosop de bucătărie și se lasă la crescut aproximativ o oră*, timp în care ar trebui să-și dubleze volumul.
*În funcție de temperatura din casă, timpul poate varia ușor.
După ce timpul s-a scurs, se ia aluatul, care va fi unul elastic și se frământă doar puțin, apoi se împarte în părți mai mici*.
*La mine au rezultat 900 g de aluat, pe care l-am împărțit în trei părți, vrând să fac trei fougasse diferite.
Forma caracteristică de fougasse este cea de frunză, care se obține pornind de la un aluat modelat în formă rotundă și întins apoi cu ajutorul unui sucitor, destul de subțire, până când se transformă într-un oval. Cu un cuțit, se crestează întâi partea din mijloc, apoi se fac alte câteva crestături în părțile laterale. Opțional, se crestează foarte puțin și marginile. Se îmbogățește apoi cu ingredientele preferate și se coace în cuptorul preîncălzit, timp de 16 minute*, la 230 de grade.
*În funcție de cuptor, timpul de coacere poate varia, așa că cel mai bun sfat este să stați cu ochii pe el pentru a-l rumeni exact atât cât vă place.
FOUGASSE cu ANȘOA și ROȘII
Pentru acest tip de fougasse nu a fost nevoie să adaug decât câteva file-uri de anșoa păstrate în ulei de măsline și jumătăți de roșii cherry deasupra pentru a obține un gust care să te transporte pe loc în Provence.
FOUGASSE CU MĂSLINE
O altă versiune clasică de fougasse este cea cu măsline. Nu am putut să o ocolesc nici eu, așa că s-a numărat categoric printre cele pregătite de mine.
FOUGASSE CU ROZMARIN
Această versiune de fougasse poate părea una simplă, dar parfumul rozmarinului o transformă într-una specială. Ierburile aromatice pot varia, astfel încât nu ezitați să înlocuiți rozmarinul cu ceva care vă surâde mai mult.
TWISTUL
La final, am dat frâu liber și laturii mele românești, iubitoare de usturoi, care a ieșit la iveală când a văzut pâinea rumenită ieșind din cuptor. Așa că am luat 3 căței de usturoi pe care i-am zdrobit cu presa, am adăugat peste ei trei linguri de ulei de măsline și, cu ajutorul unei crenguțe de rozmarin pe post de pensulă, am uns ușor cele trei fougasse încă fierbinți cu amestecul ulei-usturoi, atât cât să le dea o aromă irezistibilă. Dacă nu sunteți tocmai fanii neaosului usturoi, puteți sări peste această etapă. Dar măcar să-mi promiteți că nu veți sări peste vin, în fața unui coș de fougasse cum este cel de mai jos. 🙂
Comentarios