Croque-Monsieur este special pentru mine pentru că este primul preparat cu care am făcut cunoștință la sosirea mea în Franța. Abia aterizasem în Lyon, unde aveam să-mi petrec o lungă perioadă de timp, iar ‘domnul crocant’ a fost suficient de bun și generos să-mi astâmpere foamea, așa că mi-a rămas în suflet ca o amintire foarte dragă. Dincolo de asta însă, Croque-Monsieur este un clasic al bistro-urilor și cafenelelor franceze și pe bună dreptate: cald, consistent, potrivit pentru a fi savurat în orice moment al zilei – cum să-i reziști?
CROQUE-MONSIEUR, un accident fericit
Povestea lui este veche și spune că, la fel ca multe alte preparate care astăzi sunt celebre, și Croque-Monsieur a apărut tot din greșeală, atunci când un grup de muncitori francezi, plecând de dimineață în grabă la serviciu, și-a uitat pachetele de mâncare lângă un radiator. La întoarcere, muncitorii au fost surprinși de faptul că brânza se topise peste șuncă, iar sandvișurile erau calde și îmbietoare.
Nu se știe cine a venit cu ideea de a le rumeni în unt pentru a obține crusta aurie care i-a dat și numele de Croque-Monsieur, dar oricine ar fi trebuie să-i mulțumim pentru asta, pentru că altfel astăzi nu ne-am mai fi putut bucura de el. Ceea ce se știe însă cu siguranță este faptul că în meniurile bistro-urilor și cafenelelor pariziene, Croque-Monsieur a apărut în 1910, iar prima sa atestare scrisă este chiar în opera lui Marcel Proust, În căutarea timpului pierdut.
Dar să nu mai pierdem nici noi timpul și să trecem repede la pregătirea lui! 🙂
CROQUE-MONSIEUR, atât de ușor de pregătit!
O variantă a clasicului sandviș cu șuncă și cașcaval cred că există peste tot. Francezii însă, creativi cum îi știm, au găsit o modalitate de a-l face mai interesant și cu atât mai special. În mod tradițional, ei îl prepară cu brânză gruyère sau emmental, îl rumenesc în unt pe ambele părți, apoi îl îmbogățesc cu sos bechamel pe deasupra și îl lasă la cuptor până când devine auriu. Eu vă voi povesti însă astăzi cum m-au învățat pe mine prietenii francezi să îl pregătesc – o metodă mai simplă și rapidă, însă la fel de savuroasă.
Ingredientele sunt și ele la fel de simple și accesibile: pâine feliată (poate fi și pregătită în casă după rețeta de aici), brânză gruyère, emmental sau tipul de cașcaval preferat, șuncă de Praga, unt, un ou, sare, piper.
Pregătirea sandvișului, cred, nu mai are nevoie de nicio explicație: pâine-brânză-șuncă-brânză-pâine, și abia de aici urmează twistul franțuzesc: sandvișul trebuie uns cu unt pe ambele părți, apoi rumenit într-o tigaie încinsă, fără ulei, căci untul va fi acela care se va topi și va crea o crustă specifică pentru Croque-Monsieur.
După ce este scos din tigaie, ‘domnul crocant’ trebuie așezat pe o tavă, iar deasupra lui se toarnă un amestec de ou bătut cu două linguri de smântână și încă vreo două linguri de cașcaval răzuit, asezonat cu sare și piper. Se trece astfel totul la cuptor până când **Croque-Monsieur** devine rumen și auriu, iar momentul în care el va fi savurat cu nesaț nu mai poate fi amânat. Francezii îl servesc cald, cu brânza care încă se topește irezistibil, fie la micul-dejun, fie la prânz sau ca o simplă gustare, cu o salată mixtă alături. Uneori, după caz, ca niște adevărați maeștri care stăpânesc perfect arta de a te bucura de viață, nu uită să adauge și un pahar de vin alături. După ce-am trăit printre ei, pot să confirm: știu ei ce știu! 🙂
Croque-Monsieur are și o versiune derivată, dar la fel de irezistibilă, în care sandvișul este îmbogățit cu un ou-ochi deasupra: Croque-Madame. Citiți și despre ea, sigur o să vă placă!
Comments