Fie că o strigați pe numele ei latin, cel de Corfu, fie că vorbiți despre ea folosindu-i numele din greaca veche, Kerkyra, insula despre care citiți astăzi este cunoscută în lume drept a doua cea mai mare insulă din Marea Ionică și, în mod paradoxal, cea mai italienească insulă grecească. “De vină” este faptul că timp de peste 400 de ani, insula Corfu s-a aflat sub ocupația venețienilor, care și-au lăsat puternic amprenta asupra acestui loc de poveste, mai ales în stilul arhitectural. Înaintea venețienilor au fost sicilienii și genovezii. Într-adevăr, dacă te plimbi printre clădirile din capitala Corfu Town, va fi greu să nu te simți ca în Italia, mai ales când te vei așeza la masă și ți se va propune să încerci mâncărurile tradiționale corfiote, burdeto și sofrito! Pe lângă influența italiană însă, istoria a făcut ca insula Corfu să mai fie dominată de-a lungul timpului și de turci, francezi sau britanici, dominații care nu au făcut decât să îmbogățească locul, transformându-l într-unul cosmopolit și fascinant.
CORFU: BUN-VENIT ÎN CAPITALA CU ACELAȘI NUME!
După ce traversezi dinspre Salonic drumul plin de tuneluri, care taie muntele, ajungi în portul Igoumenitsa, unde unul din multele ferryboat-uri te va duce lin către insulă. Asemănarea cu Italia ți se va arăta încă de la prima vedere: de la depărtare, te trezești că faci cu mâna unei insule care te cheamă la aventură de printre căsuțe vesele și colorate, din mijlocul unei vegetații bogate. Descoperirea ei e pe măsură: fiecare colțișor te ademenește, cu o poezie a lui, să-l explorezi. Iar tu îți urmezi instinctul și explorezi cât te țin picioarele, până foarte târziu în noapte. Dacă stai de vorbă cu localnicii, foarte ospitalieri, prietenoși, îți vor recomanda, mândri de insula lor, cele mai potrivite locuri pentru a mânca la fel ca ei, nu ca turiștii care se înghesuie la taverne cu meniuri scrise în 3 limbi.
Astfel vei ajunge să te bucuri de bunătățile Kerkyrei și o vei cunoaște nu doar prin ochii tăi, ci și prin ochii lor, cei care chiar o locuiesc. Peștele este superb, prospețimea fructelor de mare este ca o poezie expusă pe tarabele pieței, iar cafenelele sunt perfecte pentru a-ți începe ziua liniștit, leneș, cu o delicatesă cumpărată de la una din multele patiserii care îți ies în drum. Porumbeii îți trec curajoși peste picioare, ciugulind lacomi fiecare firimitură care cade. Aici, pe insulă, înveți repede expresia “siga-siga”, încetișor-încetișor. Viața curge lent, după alt fus orar: island time.
CORFU ȘI INSULA ȘORICELULUI: O INSULĂ MICĂ, DAR ANIMATĂ
Inima nu te va lăsa însă să te oprești doar aici. Așa că în curând te vei găsi în mașină, explorând și mai mult insula. La 5 minute de Kerkyra, cum conduci spre Kanoni pe drumul șerpuitor, se află o insulă mică, mică pe care localnicii o numesc Pontikonissi – Insula Șoricelului. E legată de Corfu doar de un dig îngust, pe care va trebui să-l traversezi ca să ajungi acolo, uneori chiar ferindu-te de motocicliștii în căutare de senzații tari. Când îți vei bea însă cafeaua de pe Insula Șoricelului, vei constata că plimbarea prin soare a meritat: de acolo poți admira – de sus – insula Corfu. Conform mitologiei, această insuliță numită Mouse Island s-a născut din furia zeului Poseidon, care s-a supărat pe celebrul Ulise și, ca să-l pedepsească, i-a împietrit corabia. Pe lângă piatră însă, insulița are o vegetație superbă, oferă o priveliște minunată asupra Kerkyrei și ocazia de a admira avioanele aterizând și decolând, căci aeroportul din Corfu este la fix doi pași.
SĂTUCELE & PLAJELE
Pornești apoi și mai departe, în inima insulei, dinspre oraș către sătuce, pe care le găsești fermecătoare. Când dimineața te găsește în Barbati, privind spre mare dintr-o grădină cu lămâi și măslini, cu o “gataki” jucăușă dându-ți târcoale pe la picioare, nu poți să nu te gândești cât de norocoși sunt oamenii care te-au găzduit: tu ai priveliștea asta într-o vacanță – ei chiar trăiesc acolo unde tu mergi în vacanță. Mângâi lămâile încă necoapte ale copăceilor din grădină și vezi cum crengile atârnă sub greutatea fructelor. Pomii sunt încărcați, semn că zeii au fost darnici anul ăsta. Și corfioții vor fi darnici cu tine și îți vor scoate pe masă tot ce au avut mai bun. Culegi cu mâna ta o portocală, o pui în geantă ca suvenir și, fără să-ți dai seama, mergi cu ea așa tot restul tripului. O vei descoperi abia acasă și te va face să zâmbești.
Continui să mergi și mai departe, minunându-te la fiecare pas. Undeva lângă Sidari găsești un loc magistral sculptat de natură, un loc care atrage anual zeci de mii de îndrăgostiți. Sunt multe legende țesute în jurul lui, dar cea mai răspândită dintre ele spune că cei care își fac declarații de dragoste la Canal d’Amour rămân împreună pentru totdeauna. Ca un făcut, pe plaja următoare dragostea vine la tine sub forma unei inimi de piatră. Nimic nu e întâmplător, îți spui și o iei cu tine. E doar primul semn că în curând vei ajunge în Paradis.
Iar Paradisul, vei vedea, are nisip fin, apă verde și clară, stânci maiestuoase prin care muntele îmbrățișează marea. Ceva mai pragmatici, marinarii greci te vor transporta, pentru o sumă modică, din port de la Paleokastritsa până în Paradis, cu barca sau, dacă nu mai ai răbdare, cu un speed boat. Veseli și arși de soare, îți vor povesti legende despre Poseidon la peșterile sculptate în stânci și povești țesute frumos, special ca să dea tripului un iz de legendă. De dragul narațiunii, le vei asculta zâmbind în colțul gurii, conștient fiind că până vine anotimpul rece și vremea măslinilor, poveștile astea or să tot fie istorisite. Corfu – vei afla – este și insula pe care eroul Ulise a întâlnit-o pe Nausicaa – sau, cel puțin, așa se spune. Dacă vei porni pe urmele eroului însă, nu vei găsi decât apă incredibil de limpede, în care înoată pești cu duiumul. În lipsa de alți eroi mitici, vei decide că peștii sunt eroii zilei – mai ales la cină! Dar întâmplarea te va surprinde cu lucruri la care nu te-ai aștepta.
Pornești dinspre Glyfada, în care nu prea ai ce face, către Kerkyra cea animată, când, după câteva serpentine, ajungi într-o poezie de sătuc vesel și plin de râsete, care te face să tragi pe dreapta. Întrebi primul om care îți iese în cale, o femeie la vreo 50 de ani, cum se numește locul în care ai ajuns și unde poți mânca ceva bun. Într-o engleză foarte bună, te trimite la taverna lui Jimmy (veche din 1970) – vei găsi acolo un loc boem, cu meniu modern Greek și o echipă tânără, care încearcă să facă lucrurile altfel. Vei constata, la plecare, că ai venit acolo întâmplător, dar ți-ai făcut și prieteni cu care ai stat la masă, ai râs și ai povestit.
CORFU: MÂNCARE ȘI SAVOARE
Printre toate, mâncarea va fi de o simplitate frustă, peștele proaspăt, fructele de mare superbe – atunci când le vei găsi în sezon, salatele făcute cu legume crescute de țărani, în grădina lor. Dacă vei explora sătucele, vei da poate, cum am dat și eu, peste oameni care-ți vor presa măslinele, transformându-le în cel mai proaspăt ulei pe care-l vei lua acasă, alături de toate celelalte suveniruri comestibile de pe insulă: elixiruri, lichioruri, oțeturi, condimente și portocala din Barbati, rămasă ascunsă în geantă, călătorind clandestin până la sosirea acasă. Te vei despărți cu greu de insulă și de ritmul ei ieșit cumva în afara timpului, de paradisurile ei turcoaz, de bunătatea și de bunătățile ei, spunându-i recunoscător, așa cum chiar ea te-a învățat, “efharisto”, mulțumesc. Și promițându-i că într-o zi vă veți vedea din nou.
댓글