Deși unora, melcii li s-ar putea părea o gustare cel puțin ciudată, se pare că sunt una dintre cele mai vechi mâncăruri din lume: oamenii de știință au dovezi că aceștia făceau parte din dieta homo sapiens încă de acum 30.000 de ani, în special de-a lungul coastei Mediteranei din Africa de Nord, Franța, Italia și Spania. Și anticii mâncau melci: în cartea lui Apicius, considerată cea mai veche carte de bucate din lume, apar menționate și câteva rețete cu melci, semn că și romanii apreciau acest fel de mâncare, care a rezistat și mai departe în istorie. În Evul Mediu, se știe despre ei că erau serviți fripți sau înăbușiți. În 1814, omul politic francez Talleyrand i-a cerut bucătarului sau, Antonin Careme, să servească melci în timpul dineului cu Țarul Rusiei, Alexandru I, pe care îl avea că invitat. Careme a venit cu o rețetă care includea unt, pătrunjel și usturoi și care avea să devină una clasică în timp: escargots à la Bourguignonne. Puțin mai târziu, în 1873, melcii apar menționați și în Marele Dicționar de Bucătărie al lui Alexandre Dumas. Astăzi, melcii, gătiți adesea simplu, cu unt, usturoi și pătrunjel, au devenit nu doar un preparat clasic al bucătăriei franceze, ci și un preparat-simbol al bistro-urilor pariziene. Numai cei care i-au încercat știu cât de savurosi pot fi, iar cei care vor avea curajul să-i încerce vor fi, cu siguranță, răsplătiți cu o plăcere la care își vor dori să revină!
O CĂLĂTORIE PRIN GUST:
Helix Pomatia și Helix Aspersa sunt soiurile de melci recomandate pentru uz culinar. Sau, în cuvinte mai prietenoase, escargots de Bourgogne și petit-gris, în funcție de dimensiunea lor: mai mari sau mai mici. Cel mai adesea, în Franța sunt vânduți la conservă, ceea ce înseamnă că cineva a făcut deja munca de a-i selecta și de a-i fierbe câteva ore în court bouillon, așa că tot ce le rămâne de făcut celor care vor să-i pregătească este să-i treacă printr-un jet de apă rece și să-i usuce. Tot la duzină se comercializează și cochiliile melcilor, dacă rețeta le cere. Iar vestea cea bună este că sunt refolosibile, dacă sunt spălate și curățate după servire.
Poate cea mai celebră rețetă de melci este Escargots à la Bourguignonne, în care o cantitate de unt este amestecată cu pătrunjel tocat, usturoi mărunțit, sare și piper și, în unele cazuri, cu un strop de vin sau coniac, până când se totul se transformă într-o pastă. Din această pastă, se ia câte o linguriță care se introduce în cochilia de melc, urmată de câte un escargot, apoi o altă cantitate din amestecul de unt, până când cochilia se umple. Astfel umpluți, melcii pot fi și congelați, însă cine poate avea răbdarea să nu se bucure de ei pe loc? Mai ales că, după ce sunt umpluți, melcii nu mai au nevoie decât de 10 minute în cuptorul încins. Apoi sunt gata de servire. Nu uitați să aveți un pahar de Chardonnay bine răcit alături, plus câteva felii de pâine bună pentru untul topit – o nebunie!
UTILE:
În general, melcii sunt pregătiți într-un vas special, rezistent la căldura cuptorului, cu 6 sau 12 orificii în care să fie așezate cochiliile. Însă dacă nu aveți unul, melcii pot fi așezați foarte confortabil și pe un pat de sare. De asemenea, tradițional, ei sunt serviți alături de un cleștișor și o furculiță specială cu care pot melcii pot fi extrași din cochilie, însă în lipsa lor pot fi savurați și cu ajutorul unei mai puțin nobile, dar simple scobitori. O porție de 6 melci este suficientă ca entrée, în timp ce una de 12 poate fi servită lejer că plat principal. Vinul însă nu poate lipsi dintr-o așa incursiune savuroasă cu iz parizian. Santé! 🙂
Yorumlar