Să vezi viața în culori este, cel mai adesea, o metaforă, dar pentru locuitorii din Burano nu este doar o simplă expresie, ci o realitate în care trăiesc zi de zi. Și asta pentru că întreaga insulă – de fapt, un mic arhipelag de insulițe unite între ele prin poduri – este un univers al culorilor aprinse, al veseliei și al optimismului, în care viața trebuie să fie o bucurie continuă.
Cel puțin, asta e impresia cu care rămâi ca vizitator. În Burano, nu e loc pentru gri, negru sau pământiu, ci mai degrabă pentru bleu ciel, roșu sângeriu, galben puternic și chiar roz. Fiecare dintre casele aliniate de-a lungul canalelor se potrivește perfect cu cea vecină, într-o armonie firească, dar surprinzătoare, amintind de un mănunchi de creioane colorate proaspăt scoase din cutie și împrăștiate în joacă. Iar dacă vii cu vaporetto dinspre Venezia, după vreo patruzeci de minute, când le zărești la orizont, zâmbești instant: nu degeaba Burano a fost desemnat de nenumărate publicații internaționale unul dintre cele mai colorate locuri din lume.
Culorile nu sunt însă deloc întâmplătoare, așa cum am putea crede. Fiecare lot de case are un pattern de culori, iar dacă vreunul dintre locuitori ar vrea, spre exemplu, să-și schimbe culoarea alocată și să-și vopsească locuința în altă culoare, schimbarea ar trebui mai întâi aprobată de autorități în urma unei cereri scrise – nu e glumă, locuitorii din Burano iau culorile foarte în serios! Cum au ajuns însă să fie așa? Legenda spune că totul a plecat de la pescarii care, ieșind în larg, nu mai reușeau să vadă casele atunci când era ceață foarte densă, așa că, pentru a-și ușura munca și ca să aibă puncte de reper vizibile, au hotărât să-și vopsească pe rând casele în culori cât mai aprinse.
Pescuitul este, așadar, una dintre activitățile principale ale celor 3000 de locuitori pe care îi numără insula. Și nu e de mirare că peste tot canalele care străbat Burano sunt pline de bărci, așa cum o metropolă e plină de mașini parcate pe marginea trotuarului. Imaginea însă este mult mai veselă, uneori bărcile – înmatriculate regulamentar, fiecare cu numărul ei – sunt chiar asortate cu casele în fața cărora stau și așteaptă cuminți un nou drum pe apă.
Pe lângă peștele proaspăt – pe care mă tem că nu l-am încercat, pentru că restaurantele mi s-au părut un pic prea turistice – Burano mai e celebru pentru dantela și broderiile sale, o tradiție care a început cu secole în urmă și care se păstrează și în ziua de azi, deși cunoscătorii avertizează că astăzi multe dintre broderii nu mai sunt neapărat realizate manual. Dacă nu ești însă un împătimit colecționar de suveniruri, ceea ce vei lua cu tine acasă din Burano va fi mai degrabă o stare: una de entuziasm, de vioșie, de jovialitate. Și nevoia de a exersa cât mai des viața privită în culori aprinse.
Commenti