credit: 360b / Shutterstock.com
În 1968, unul dintre cele mai importante icon-uri ale Franței, Serge Gainsbourg, își uimea publicul cu un nou album, intitulat “Les Initiales B.B.”. Albumul, care avea să fie numit de către revista Rolling Stone unul dintre cele mai bune albume de rock din istoria Franței, îi era dedicat în întregime celei care-i fusese și iubita, și muză: celebra Brigitte Bardot, zeița franceză a frumuseții, de care tocmai se despărțise.
Unul dintre cele mai cunoscute sex-simboluri din anii ’50-’60, balerină, model și actriță de succes, Brigitte Bardot a sedus într-atât lumea, încât numele său a ajuns sinonim perfect cu farmecul însuși.
În 1969, datorită spiritului său neîmblânzit, a fost aleasă pentru a întruchipa imaginea Mariannei, simbol suprem al libertății Franței; a pozat învelită în steagul Franței într-o vreme în care simplul gest presupunea asumarea curajoasă a dărâmării unor bariere în mentalitatea colectivă; s-a prezentat la întalnirea oficială cu Charles de Gaulle, Președintele Frantei, îmbrăcată in husar din armata lui Napoleon, în condițiile în care protocolul de la Palatul Elysée interzicea femeilor să poarte pantaloni la evenimente de seară și, dincolo de canoanele frumuseții, atitudinea ei a inspirat și lumea intelectuală, BB devenind chiar subiectul unui eseu semnat de Simone de Beauvoir, numit “Sindromul Lolitei”.
A fost considerată una dintre cele mai libertine femei din Franța postbelică și, fără îndoială, una dintre cele mai frumoase femei din istorie. Filmul care i-a adus o faima fară precedent, “Et Dieu créa la femme” (1959), în regia lui Roger Vădim, a marcat lumea cinematografiei prin controversă, prezentând o Bardot ce emana seducție prin toți porii. Celebra scenă în care personajul ei, orfana Juliette, se lasă pradă intensității momentului, intrând într-o adevărată transă a dansului, în picioarele goale, cu pielea acoperită de sudoare, degajând o energie sexuală de neînchipuit, a scandalizat America, țara care a interzis difuzarea filmului, pentru depravare și incitare la acte indecente. Drept urmare, scena a devenit referință în istoria filmului, ca simbol al libertății absolute.
Dar libertatea lui BB nu s-a limitat la cariera de actriță. Și în viață personală, ea s-a condus după aceleași principii de autenticitate absolută, acționând, fară constrângeri, doar în direcțiile în care simțea. Cu o personalitate extrem de complexă, BB nu doar că a respins regulile societății, dar, mai mult decât atât, și-a impus și și-a condus viață după propriile reguli, spre deosebire de multe alte dive ale Hollywood-ului. Pentru bărbați, era un vis; pentru femei, un model de urmat, fiind prima femeie care și-a expus în mod public libertatea sexuală, făcând din ea un deziderat: înainte de Bardot, spun sociologii, femeile ca ea erau numite “salopes” (curve). După Bardot, erau văzute ca fiind pur și simple libere și curajoase.
Puțini stiu că celebrul hit “Je t’aime, moi non plus” a fost compus într-o singură noapte, special pentru Bardot, cea care i-a cerut lui Serge Gainsbourg să creeze cel mai frumos cântec de dragoste scris vreodată. Se întâmpla în 1967, cântecul a fost înregistrat în duet într-un studio din Paris, însă această primă versiune a fost retrasă de pe piață din cauza geloziei lui Gunter Sachs, cel care-i era soț lui BB în acea vreme. Deși mai tărziu, Gainsbourg a înregistrat single-ul într-o versiune nouă, alături de Jane Birkin, varianta care astăzi este și cea mai cunoscută, cântecul a fost inițial scris pentru Bardot.
Cu toate acestea, viață ei n-a fost nici pe departe atât de ușoară pe cât am putea crede, judecând doar după celebritate și după succesul atins. Dimpotrivă, am putea spune. Vigilența neobosită a presei, care-i urmarea fiecare pas, agasând-o, obosind-o și agresând-o, i-a provocat de multe ori suferință nemeritată. Poveștile de dragoste cărora s-a abandonat întru totul, dintre care și patru căsătorii, au fost mereu căutarea liniștii și a acelei împliniri pe care nu a atins-o niciodată, nici măcar prin statutul de mamă, care nu i s-a potrivit deloc. Trădările din partea prietenilor și a oamenilor pe care i-a iubit nu au lipsit nici ele. Treptat, a decis să renunțe la averea sa, dedicându-și viața singurelor ființe care a simțit că au iubit-o necondiționat: animalele, a căror protectoare incontestabilă a devenit.
Astăzi, Bardot se apropie de venerabila vârstă de 90 de ani, însă frumusețea ei este atemporală. Grația, farmecul, eleganța i-au rămas parcă neatinse. Buclele blond-cărunte îi încadrează chipul brăzdat de riduri; feminitatea însă transpare printre fiecare dintre ele. Delicatețea gesturilor, a glasului, a posturii, chiar și a mișcărilor îngreunate de vârstă sunt dovada că ceea ce este autentic, veritabil, nu îmbătrânește niciodată. Pentru mulți, Brigitte Bardot vă rămâne mereu un adevărat icon și modelul feminității absolute.
Commenti