Vechi de mai bine de 100 de ani, Benoit este primul și singurul bistro parizian răsplătit cu o stea Michelin. Deținut timp de 93 de ani de familia fondatoare, apoi vândut în 2005 către Alain Ducasse, locul păstrează spiritul clasic și autentic al bistroului franțuzesc și o atmosferă tipic pariziană.
Benoit a luat naștere în 1912 și își trage numele de la Benoit Matray, un măcelar priceput care a decis să-și deschidă într-o zi propriul bistro. Locul devine rapid un punct de atracție pe harta Parisului boem al acelor timpuri, fiind un loc de întâlnire pentru bon vivanți, și a rămas așa pentru mulți ani de atunci înainte.
În 1961, bunicul Benoit i-a cedat locul nepotului său, Michel Petit, care a preluat conducerea localului, aducându-și propria viziune asupra acestuia. Primul pas a fost acela de a scoate din arhivă caietul cu rețetele vechi ale bunicii sale, rețete clasice care au devenit parte din meniu. Însă bunica sa nu s-a limitat doar la asta: Michel a implicat-o direct în munca de bistro, iar Marie Petit a început să picteze vesela și meniurile, oferind locului un caracter și mai personal.
Astfel, Michel Petit a dus mai departe munca bunicului său, iar Benoit a rămas un reper de convivialitate pentru viața pariziană. Deviza bistroului, „Chez toi Benoit, on boit, on festoie en rois” – „La tine acasă, Benoit, bem și sărbătorim ca regii”, descrie foarte expresiv atmosfera care a domnit la Benoit timp de zeci de ani.
După mulți ani de succes și faimă, în care nenumărați parizieni i-au trecut pragul, Benoit a fost vândut de familia Petit lui Alain Ducasse, un nume emblematic al gastronomiei și un standard al excelenței. Sub patronajul lui Ducasse, spiritul clasic de bistro al acestui reper parizian a fost nu doar păstrat, ci și onorat – am simțit acest lucru încă de la intrare: scaunele de lemn, banchetele tradiționale, oglinzile mari, ziarele disponibile pentru citit, farfuriile gravate cu „B”-ul caracteristic – întregul decor te transportă în timpurile vechi, în inima Parisului de altădată. Și, ca un semn al convivialității care a animat locul atâta timp și care încă îl animă, s-a întâmplat ca mâncarea și vinul să deschidă conversații spumoase cu persoane necunoscute până atunci, care, până la sfârșitul mesei, s-au transformat în tovarăși de experiență, ilustrând atât de bine autenticul parizian și l’art de vivre à la française.
Comments